ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



MANAGEMENTUL CLASEI ÎN CONTEXTUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ONLINE

Prof. Băștic Andrei

Școala Gimnazială „Mircea Sântimbreanu” Sector 5, București

            De mai bine de un an de zile, România și nu numai trece printr-o perioadă care ne-a schimbat viețile în adevăratul sens al cuvântului. Acum, mai mult ca niciodată, cuvântul „acasă” este prezent în toate discuțiile. „Acasă”, de la sensul propriu[1], casa în care locuiești, a preluat diverse alte atribuții precum: școala, birou, loc de joacă etc. La început, totul părea atât de frumos, toată lumea își dorea acasă, neștiind cum va fi de fapt. A intrat în vigoare starea de urgență și, ușor, ușor, firmele au trecut în regim de telemuncă, școlile în mediul online, iar parcurile au devenit pustii. Cu timpul, lumea a început să nu mai rezoneze în așa mare măsura cu acest mediu de izolare, cu mediul online sau cu restricțiile impuse. Cele mai multe persoane ar spune că această pandemie a dus la o adevărată criză educațională care afectează elevii și studenții, însă, din punctul meu de vederea, nu existența pandemiei ar fi adevărata problemă, ci lipsa cunoștințelor digitale a elevilor, studenților părinților, chiar și a unora dintre cadrele didactice. Sunt de înțeles situațiile sociale în care copiii nu pot participa la cursurile online din cauza lipsei de tehnologie, energie electrică, gadgeturi ori cunoștințe elementare IT, însă această este doar o nișă din întreagă sferă vizată de școala online. Școala, împreună cu toți cei implicați (profesori, elevi, părinți etc), încearcă mai mult sau mai puțin să se adapteze. Aici, trebuie să existe un echilibru: degeabă profesorul dă tot ce are mai bun în predarea lecțiilor online, dacă elevul joacă un meci de fotbal online în paralel și, la fel de inutil este efortul elevului de a învăța, dacă profesorul postează un material pe Google Classroom și se întâlnește cu elevii o dată pe semestru. Școala are nevoie de adaptare la meseriile viitorului, iar această pandemie poate fi văzut ca cel mai bun lucru pentru a forța majoritatea oamenilor să își dezvolte cunoștinețele din domeniul IT.

            Ce înseamnă predarea online din punctul meu de vedere? Ei bine, înseamnă interacțiune continuă, activități interactive, prezentarea informațiilor să fie regândită și pusă într-o formă atractivă publicului țintă. Sigur, trecerea de la învățământul tradițional la cel online s-a făcut destul de brusc și era de așteptat să fie un început greoi, însă iată că foarte multe școli au fost în online de mai bine de un an, timp suficient pentru perfecționarea cadrelor didactice și învățarea noilor tehnologii. O sursă foarte importantă au fost platformele educaționale existente, dar și instrumentele digitale pentru asigurarea învățământului online, managementul timpului și a resurselor pentru elevi în condiții de criză. Platformele vitale, Google Classroom, Google Meet, Zoom, au beneficiat de o creștere impresionantă, majoritatea instituțiilor de învățământ având una dintre acestea drept platformă oficială de comunicare. Dacă accesul pe acestea s-a făcut relativ ușor sau au fost învățate repede de către colaboratori, unul dintre dezavantajele principale ale predării online a fost lipsa platformelor și modalităților de predare alternativă. O zi normală, tipică: profesorul acceptă elevii în meeting, face prezența, corectează tema (dacă se întâmplă și acest lucru), elevii răspund sau nu, profesorul trece mai departe, la altă lecție, dictează și ora s-a încheiat. Dacă pentru predarea tradițională ar fi fost un desfășurător relativ bun, iată că, pentru mediul online, este un lanț destul de neatractiv, timp în care elevii au cele mai mari șanse de a se plictisi, de a își pierde concentrarea și de a-și îndrepta atenția spre alte lucruri, cu atât mai mult că nu îi poate ține nimeni din scurt: telefonul lângă ei, televizorul în cameră, părinții ori frații acasă. Sigur, aici vorbim tot despre o nișă, nu despre 100% dintre elevii sau studenții români. Aici, putem discuta despre un management defectuos al clasei în mediul online. Cu siguranță, pentru a evita aceste situații, profesorii trebuie să apeleze la o serie de modalități alternative precum site-uri de profil, aplicații cu activități potrivite lecțiilor predate (Exemplu: LearningApps.org) sau chiar materiale video puse într-o formă care să suplinească inforțiile predate anterior. O altă deficiență a mediului online, dar regăsită de cele mai multe ori și în mediul tradițional, este axarea profesorilor pe teorie și prea puțin pe practică. În online, ore precum Educația muzicală, Educația plastică, Educația artistică, Educația tehnologică ș.a.m.d nu pot fi ținute decât la nivel teoretic. Elevului i se prezintă lecția, i se arată un desen, i se pune spre audiție o piesă muzicală, însă el se află în imposibiliattea de a cânta sau a desena sub atenția profesorului care să îl poată corecta, dacă este cazul. Spre îmbunătățirea acestor activități pot fi demarate operațiuni de creare a unor platforme digitale care să permită vorbitul/cântatul sincron, fără a se produce microfonie sau a se distorsiona vocile.

            În ceea ce privește avantajele învătământului online, putem remarca câștigul timpului pe care, în mod normal, elevii/studenții îl petreceau între școală și casă (excepând opririle de orice alt fel) mai ales din mediul rural, din comunități mici, unde se merge pe jos distanțe lungi. Se evită condițile precare (sanitare) de desfășurare a activităților. Aici, putem remarca, tot în mediul rural, școlile fără băi, cu toalete în curte. Un alt avantaj și, poate, unul dintre cele mai importante este evitarea comportamentelor de tip bullying. Cunoaștem cu toții, fie de la știri, fie din viața reală, cazuri în care copiii se luau la bătaie între ei sau unde profesorul/învățătorul țipa la acești sau chiar îi lovea. La polul opus se regăsesc pe lista dezavantajelor lipsa accesului la tehnologie pentru unele categorii sociale, lipsa posibilității elevului de a-și nota corect și adecvat informațiile și lipsa spațiilor adecvate pentru a se putea concentra un elev strict la ora de curs. În ceea ce privește activitatea profesorului, acesta este dezavantajat când vine vorba de o evaluare corectă, fiind în imposibilitatea de a se asigura 100% că elevii utilizează doar cunoștințele dobândite, nu și cunoștințe de ale părinților sau informații culese în timp real de pe Internet.

            Din experiența dobândită în acest an online, pot spune că elevii, cel puțin cei din clasele V-VIII, sunt atenți la oră sub presiunea profesorului de a-și menține camera pornită. Astfel, ei sunt conștienți de faptul că vor fi văzuți dacă fac altceva. Consider că mediul online a scurt-circuitat foarte mult relațiile interpersonale ce se conturau fizic, în clasă, atât în pauze, cât și în timpul orelor. Acum, elevii trebuie să ridice mână virtual și așteaptă ca profesorul să privească fiecare ecran în parte pentru a numi din vorbitori. Astfel, consider că elevii nu mai au nici șansa de a răspunde primii chiar și sub forma „ai răspuns neîntrebat”, fapt care, în scoala fizică se întâmpla și chiar dacă nu era numit de profesor, copilul răspundea și îi erau validate cunoștințele.

            Ce este în final această goană în online? Ei bine, învățământul online, la distanță, e un șir de invenții și descoperiri, în care creativitatea și comunicare eficientă trebuie să contribuie la consolidarea abilităților de muncă independentă. Totodată, cadrele didactice, elevii și părinții trebuie să fie autodidacți, să învețe din experiența proprie, dar și din experiența celor din jur. În viitor, trebuie pus, categoric, accentul pe elementele unei învățări personalizate/individualizate, deoarece copiii nu vor pune accent doar pe conținutul unei lecții, ci vor fi atrași de modul în care le este prezentată lecția.


[1] Cf. Dicționarului Explicativ al Limbii române.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *