ISSN 2734 -6943

ISSN-L 2734 - 6943



ADHD, UN OBSTACOL ÎN CALEA EDUCAȚIEI?

Prof. Anițoiu Daniela Simona

Liceul Tehnologic ,,Victor Frunză” Râmnicu Sărat, Buzău

A avea grijă de un copil cu ADHD nu este o sarcină deloc ușoară, fiind un efort permanent, marcat deseori de frustrări și probleme care par la un moment dat copleșitoare.

Un principal aspect care nu ar trebui ignorat  de cadrele didactice și părinți este că acesți copii

pot învăța foarte bine și depinde deseori numai de capacitatea adultului de a identifica

soluțiile și metodele potrivite pentru a transforma simptomele și manifestările supărătoare în avantaje care să determine succesul școlar și stabilirea unui comportamentului prosocial.

Timpul alocat copilului este extrem de important, iar gestionarea activităților pe care acesta le desfășoară cu atât mai mult. Înlocuirea frecventă a părinților cu diferiți angajați care au grijă de copil (deseori alegându-se varianta comodă de a lăsa copilul în fața televizorului) și timpul redus alocat relaționării profunde cu el au efecte directe în plan comportamental și atitudinal. Relaționarea aproape accidentală și viața grăbită, nestructurată formează un șablon mintal care favorizează apariția primelor semne de hiperactivitate si slabă capacitate de  concentrare a atenției. Este esențial ca atunci când apar primele simptome, părinții să fie alături de copil, tratând  cu calm și cu răbdare problemele cu care se confruntă și nevoile specifice ale acestuia.

Părinții pot elabora si impune discret un program de activitate organizat pentru copil care să îl ajute să atingă un echilibru și o siguranță pe care să le folosească și să le dezvolte ulterior.

      Exemple de elemente care ajută copilul :

     -Instalarea unui ceas mare,vizibil in camera copilului;

     -Instalarea si utilizarea unui calendar de perete;

     -Crearea unui spațiu destinat exclusiv sarcinilor de lucru.

Este necesar să se înțeleagă  dificultatea încadrării copilulul cu ADHD într-un program structurat, sprijinul constant acordat fiind absolut necesar. Se impune răbdarea și coerența deciziilor. Părinții trebuie să susțină de fiecare dată același punct de vedere, diferențele de opinii fiind rezolvate anterior abordării copilului, departe de el. De asemenea, nu este indicat să se renunțe la program, orice decizie de acest tip afectând logica si motivația copilului de a respecta în viitor programul stabilit.

Utilizarea unui sistem de recompense simbolice și sancțiuni pentru comportamentele

dezirabile si indezirabile urmărește stimularea comportamentelor dorite si inhibarea simptomelor specifice și a efectelor lor. Nu este recomandată utilizarea recompenselor substanțiale. Este indicat să se ofere ca „premii” lucruri corelate cu pasiunile si interesele constructive manifestate de copil. Sancțiunile nu trebuie să fie disproporționate, iar orice formă de pedeapsă fizică sau verbală trebuie să lipsească.  Pentru a fi eficiente, sancțiunile trebuie să fie ferme, aplicate proporțional cu problema căreia i se adresează. Ideea de dreptate si justiție trebuie cultivată și prin acest sistem de recompense si sancțiuni.

Utilizarea unor formule clare de adresare reprezintă un alt element esențial pentru dezvoltarea copilului care are ADHD. Este obligatoriu ca în acest caz părintele să se asigure că atenția copilului este atrasă înainte de a i se transmite elementele importante privind sarcinile de lucru. Ignorarea deliberată și repetată a adultului trebuie sancționată prin eliminarea unor privilegii (ex.televizor, telefon, tabletă) și stabilirea clară a relației dintre comportament si consecințe. O sancțiune aplicată o dată ca urmare a unui comportament nedorit va fi aplicată identic în cazul repetării aceluiași comportament.

Dacă un comportament al copilului nu este dezirabil, este necesar ca în viitor să se evite contextul care îl stimulează. Limitarea timpului petrecut în fața televizorului, cresterea timpului petrecut in familie, controlul asupra programelor si conținuturilor vizionate de copil sunt doar câteva modalități prin care pot fi stopate comportamentele indezirabile și întărite cele dezirabile. În cazul in care se remarcă predominanta violenței si a conținuturilor nepotrivite vârstei, se va restricționa accesul in viitor la programul respectiv. Timpul petrecut în fața televizorului poate fi foarte usor înlocuit cu jocuri în familie, familia putând fi implicată într-o suită de activități amuzante și educative de petrecere a timpului liber. Acest tip de activități facilitează și o relaționare mai profundă a copilului cu părintele și o evaluare realistă a nevoilor sale specifice.

Bibliografie

Kieran Egan, Stefan Popenici, Ghid pentru părinți si cadrele didactice din invățământul

preuniversitar, 2007

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *